Din jungla in desert

Din jungla in desert

Rajasthanul. Nu am crezut ca pot ajunge din jungla in desert intr-un timp atat de scurt. Ieri ma plimbam printr-o vegetatie luxurianta, azi e doar nisip  in jur.

image

Umiditatea sufocanta a disparut. Afara aerul parca te arde in plamani. La umbra sunt vreo 40 de grade, la soare parca si pietrele se topesc. Nu bate niciun fir de  vant.

Am inchiriat o motoreta cu valente de offroad si ne pornim prin desert. Lawrence of Arabia, esti mic copil ba!

Odata ce ne punem in miscare parca devine mai suportabila caldura.

Unii localnici au gasit o solutie: usurel asa, fac o siesta la umbra. Deja il invidiez pe asta de mai jos.

image

image

Incepe sa-mi para rau ca nu am si eu o haina cu maneci lungi. Soarele asta e neiertator. Nenea din imagine ne zambeste indulgent. Uaaaaa! Sa-l pozam! Opreste mobra, da-te jos, deschide rucsacul, scoate aparatul, da-i drumul, incadreaza si trage! Doar atat!  Halal element surpriza. Nenea deja a schimat vreo patru mecle. Se prinde despre ce e vorba si adopta o pozitie sobra… Bun, lasa, hai mai departe… l-am rezolvat si pe asta.

image

Urmeaza niste constructii ciudate. Imi suna in urechi vorbele unui localnic: “Rich people build umbrella here. One people, one umbrella…” Ce dracu sa faci cu umbrele in soarele asta, ca doar nu ploua? Opa! Stai asa ca nu-i asa. E bine la umbra. Dupa cateva momente ne prindem ca si raposatii probabil apreciaza niste umbra, mai ales ca ei au mai mult de stat in caldura asta. Suntem intr-un cimitir. Am priceput ce e cu umbrelele.

image

image

image

image

In pustiul asta galben, o asezare umana. A fost destul de greu de identificat, e bine camuflata in peisaj. Noroc cu o doamna, o pata de culoare, ca ne atrage atentia. Doamna se ocupa de diverse treburi gospodaresti. Alaturi sade progenitura, la gradinita. Cativa metri mai incolo cred ca e after school, deja se observa un  grup numeros de doi copii.

image

image

image

Deja la momentul asta avem prima mare dezamagire. Camera de pe casca a renuntat, s-a predat dusmanului… Caldura desertului si carcasa etansa probabil ca nu se impaca. Cardul de memorie s-a prajit. Tot ce filmasem s-a pierdut. Soarta.

image

Sunt curios ce subiecte se vor dezbate in consiliul local dupa vizita celor doi albi motociclisti care au venit, au facut niste vraji cu niste aparate ciudate si apoi au disparut in desert…

Dupa cum se stie, orice desert care se respecta trebuie sa detina macar o oaza. Am gasit oaza! Ba chiar au construit si un oras pe langa ea. Si chiar si un fort pe un deal. Buna treaba.

image

image

image

image

image

Recunosc: m-au fascinat povestile cu deserturi, cartile, filmele, tot tacamul. Din pacate insa, cred ca mai trebuie sa caut. Partea idilica se termina cand intri in oras. Mizeria e omniprezenta. Canalizarea se face prin niste rigole deschise, de-a lungul strazii, de-a latul strazii, care cum s-a putut. Vacile mananca guoiul adunat in gramezi pe strada, totul e normal.

image

image

Culorile rup monotonia in oras. Cred  ca e o competitie locala: care se imbraca  cel mai zbanghiu colorat castiga recunoasterea intregii comunitati. Sau ceva de genul…

image

Un tanar locuitor al desertului ne priveste de pe gard. E clar ca suntem o priveliste ciudata. Chiar daca nu mai avem geci, manusi si alte accesorii, faptul ca macar unul dintre noi are o camera pe casca ne cam scoate in evidenta.

image

O priveliste familiara: munca se petrece afara, in strada. In definitiv ce rost ar avea sa stai in casa pe caldura asta!?

image

Batranii au mereu o anumita intelepciune in priviri. Nu trebuie sa spuna nimic; adopta o pozitie senina. Clanc! Am inghetat imaginea. Imi face semn sa ii arat si lui si o aproba cu tact. E bine. Ne-am inteles. Limbajul nu a fost niciodata o piedica in tot drumul pe care l-am parcurs, ceea ce, recunosc, ma face sa imi pun unele intrebari. Suntem atat de diferiti, si in acelasi timp atat de asemanatori…

image

Adio desert! Sau, poate, pe curand!