India rurala. Impresii.

India rurala. Impresii.

India nu e acolo unde sunt turistii. Sau in orice caz nu India aia pe care o caut eu. India, cred, incepe acolo unde se termina asfaltul si pe unde nu calca turistul.

image

India se trezeste de dimineata, pentru ca asa cum e peste tot “la tara”, e mult de munca. India rurala e primitoare, nu seamana cu India marilor orase, unde totul se invarte in jurul banului, sau a lipsei lui.

image

image

Deja am vazut cateva orase mari, dar in afara de un satuc prin desert, parcurs grabit din saua motocicletei, nu vazusem mai nimic din viata la tara. Asadar, sa ne trezim devreme, imi zic, si sa vedem cum e cu India asta rurala. 

image

image

Nu dau bine coltul si nimeresc fix intr-o tabara de tigai nomazi. Un locuitor binevoitor imi explica, pe intelesul meu de alb: “Gipsies, sir!” Hai, nu, pe bune? Tu chiar  vorbesti serios? Omul ranjeste fericit. Halal inceput!

image

image

Un pusti de la hotel se ofera sa ma duca intr-un tur ghidat pe la atractiile turistice locale. Il refuz politicos si ii spun ca nu ma intereseaza. “Cheap, sir!”, pluseaza amicul. Prietene, ce nu pricepi tu ca am vazut forturile, tajmahalurile, templele, zeii si tot restul de pietre cioplite? Vreau sa vad locurile unde nu merg turistii! “I  take you to village, sir! I go bring motorbike!” Ooo!!! Pai de ce n-ai zis asa monser? Deci ai o mobra si stii si drumurile. Hai sa te vedem! Unde ma duci? Trebuie sa recunosc aici ca in momentul in care m-am urcat pe motoreta am avut mari dubii ca o sa mai si plece de pe loc. Totusi bravul indian nu s-a lasat invins de greutatea situatiei: “This good bike, Honda!”. Mda, cum spui tu. Hai sa vedem satul ala!

image

Pe drum apar primele probleme de trafic. Niste doamne se oprisera cu caprele pe margine. Au facut pana, oare? Pana sa mi se evapore mica rautate din gand amicul explica: “Acum mulg repede caprele, trebuie sa faca ceaiul masala!” Aha! Deci asa sta treaba: nici nu ajung ele bine la camp si au ceaiul gata. Apropo de ceaiul asta: e usor impropriu numit “ceai”, el, de fapt, se face cu lapte in care fierb niste ierburi. Cea mai buna bautura de pana acum din India. Dupa el urmeaza la mica distanta laptele proaspat de nuca de cocos.

image

image

image

Vad niste oameni intr-o curte si oprim sa fac niste poze. Stai ca nu e asa. Nu tine ca la noi, ca ai oprit tu pe drum sa faci poze si pe urma le iei si pleci. Nu. Stapanul casei vine pana la noi, ma ia de mana si ma invita in curte. Eu sunt inca usor reticent la faza asta cu barbatii care se iau de mana, dar vad ca asa e obceiul pe aici. “Ceai?” Nu, stai sa vezi, ca eu… vin de la hotel si… nu, lasa fara ceai, nu va deranjati… “Lapte?” Nuuu… eu dimineata nu prea… “Iaurt?” Vai, ce dragut, nu e nevoie… “Bine, nu vrei sa mananci cu noi, dar trebuie sa ne faci o poza. Musai!” Da, sigur, va fac, stati mai asa… “Femeile trebuie sa isi puna rochii noi ca sa ne faci poza, nu-i asa?” Aloooo!!! Se aude?! Deci rochii noi, carevasazica! Nu, lasa, sa nu se deranjeza, e bine si asa, o sa iasa foarte bine…

image

Bun. Trecem mai departe. Faza se repeta cu precizie elvetiana in toate locurile in care incercam si eu, nevinovat, sa fac niste poze mai neregizate. “Tu de acolo! Ceai? Lapte? Iaurt? Chapatti? Nu? Bine! Da’ poze ne faci?  Da’ stai sa vina toata familia!”
Oamenii foarte bine organizati altminteri si cu prioritati clare… Ca doar nu vine fotograful in sat in fiecare zi!

image

image

Prietene, hai inapoi ca m-am lamurit, nu facem treaba asa. “Stai asa, domnu’ fotograf! Mai e si o plantatie de bumbac! Lucreaza oamenii la camp acolo!” Opa! Fara ceai-lapte-iaurt-fa-mi o poza? “Fara!” Hai sa vedem…

Si, o poza de primavara asa, bumbac pe plantatie…

image

Macar atat sa vad si eu din India asta rurala: culegatorii de bumbac.

image

image

Acum pot sa ma intorc triumfator la hotel. Doar am fost la tara in India, nu? 🙂