O seara in Thamel

O seara in Thamel

Thamel este cartierul turistic din Kathmandu. Aici sunt cam toti turistii, cam toate magazinele cu specific pentru turisti si cam toti vanzatorii ambulanti. Poti gasi cam orice in Thamel, de la alifie chinezeasca pana la marijuana in doze mici si asta la fiecare colt de strada. E un fel de Centrul Vechi, varianta cu trafic inzecit.

image

image

image

Claxoanele suna zi si noapte, oamenii se misca necontenit. Turistii vin si pleaca si totul se invarte in jurul Thamelului. Restul orasului are alt ritm. Cu toate ca distantele nu sunt foarte mari, viteza de deplasare este mica, iar asta face ca orasul sa semene cu un viespar, cu un zumzait continuu de motorete si masini mici. Toata lumea munceste cate ceva, toata lumea cara cate ceva.

image

Abia vazand aici ce inseamna munca adevarata incep sa inteleg de ce Europa se duce la vale si Asia creste. Nu poti sa faci outsourcing total la munca si sa traiesti din comert, vanzand munca unor amarati de pe alt continent. Intrand intr-un magazin de haine m-am uitat la un tricou din panza de canepa. L-am probat si nu-mi venea. N-am apucat sa spun mai nimic si proprietarul magazinului deja se infiintase langa mine sa-mi ia masurile, spunandu-mi ca in 24 de ore imi face tricoul pe masura mea, la acelasi pret ca modelul expus. Am acceptat, destul de sceptic, lasand un avans de circa 3 dolari. Dupa cele 24 de ore tricoul era gata, imi venea bine, iar pretul a fost in jur de 12 dolari. Ba chiar are si eticheta: 100% Hemp, Made in Nepal.

image

Turistii sunt seva care hraneste si dezvolta Thamelul. Iar oamenii de aici au inteles foarte bine cum se poate canaliza turismul ca sa aduca profit maxim: ture pe munte, zboruri de agrement, magazine cu echipament montan, suveniruri, totul la preturi accesibile si totul negociabil.

image

De altfel, ce nu s-a putut aduce ca atare a fost improvizat: Mc Donald – Fast Food Tandoori Restaurant. No comment.

image

Oamenii de aici apreciaza ceea ce au si muncesc sa obtina ceea ce isi doresc. O paranteza in acest sens: Ieri am fost intr-un sat de unde se vad muntii. Drumul e foarte ingust si abrupt pana in sat, dar practicabil, iar de acolo se mai urca pe jos, tot foarte abrupt, pe o carare cu trepte, inca vreo cateva sute de metri pe verticala. Efortul e considerabil, iar multi turisti renunta sa mai urce pana la capat si se multumesc cu ce vad pe parcurs. Asta, fireste, dauneaza afacerilor celor care sunt in varf. Asa ca oamenii s-au organizat: au pus ban de la ban, cam 150-200 de dolari fiecare (o suma mare, dupa standardele de aici) si cand am ajuns noi se muncea de zor la un nou drum – atentie, privat! – care sa aduca turistii cu masina/motoreta pana in varful muntelui. Avand in vedere ca in zona nu sunt mai mult de 50 de familii, iar ajutorul de la stat este zero, concluzia mea a fost ca se poate sapa un drum de cca 2km in munte si chiar se poate asfalta cu doar 10.000 de dolari. Inchidem paranteza, ca sa nu o dam in alte alea.

image

Progresul este lent, dar ei par perseverenti. Tigrul asiatic este in mod clar de temut, prin prisma acestei perseverente macar, daca nu si din alt motiv.

image