Partea spirituala

Partea spirituala

Nu am plecat spre Nepal ca sa ma “regasesc” sau ca sa caut vreo latura mistica a vietii. Cu toate astea totusi, nu poti sa nu remarci odata ajuns aici, o alta armonie a oamenilor. Nu am vazut oameni certandu-se, injurandu-se (nu ca le-as cunoaste limba ca sa pricep ce spun, dar m-as prinde din ton) sau avand atitudini sfidatoare. Toata lumea respecta pe toata lumea, si cu toate ca exista in mod clar categorii diferite de oameni, iar contrastele sunt foarte mari, nu s-au inventat “smecherii”, ceea ce  mi se pare remarcabil. Traficul este foarte aglomerat. Nu foarte aglomerat ca in Bucuresti, ci foarte aglomerat ca si cum ai incerca sa inghesui toate masinile si pietonii din tot Bucurestiul doar prin Centrul Vechi. Uneori inaintezi, alteori nu. Pe autostrada am facut 200km in cca 8 ore si jumatate. Autostrada uneori mai are si asfalt. Uneori gropile au mai putin de juma’ de metru adancime. Latimea ei este cam cat a unui drum comunal. Camioanele si autocarele depasesc in curbe fara vizibilitate si se feresc la milimetru de cei de pe contrasens. Si totusi nu am vazut niciun accident, totul parea foarte firesc, soferii se asteapta unii pe altii, nu accelereaza cand sunt depasiti si par sa se inteleaga mult mai bine decat cei din alte popoare “civilizate”.

image

image

Templele fac parte din viata de zi cu zi. Se afla peste tot si sunt integrate in viata oamenilor. Calugarii par a fi foarte saraci si chiar i-am vazut muncind si ajutand oamenii… la propriu! Remarcabil, avand in vedere ca de unde vin eu preotii nu stiu cum sa mai faca un ciubuc pe la cate un parastas…

image

image

Concluzia mea? Felicitari, ba nepalezilor! Chiar sunteti tari!