Beautiful (or not) India

Beautiful (or not) India

Hmmm, cum as putea oare sa incep, cum sa descriu pe scurt experienta in India? Cred ca am nevoie de mai multe cuvinte…

IMG_9615

Pe zi ce trece descoperim orase noi, de fiecare data e alfel si parca e la fel. Caut un loc curat, nu il gasesc. Descopar peisaje frumoase, natura se schimba mereu, acolo unde nu sunt oameni e curat si pare sa fie mai frumos. Am vizitat cateva obiective turistice, temple, palate… multe pietre.

Nu pot spune ca m-au impresionat teribil, sunt intr-adevar niste monumente deosebite, multa piatra, marmura lucrate cu o maiestrie si cu o precizie incredibila, dar totusi nu am zis wooow! De ce oare? Probabil ca depide de ce asteptari ai!

Noi suntem interesati de oameni si de viata din India. Asa ca, prin turul nostru, am reusit sa ne strecuram prin locurile neturistice ca sa vedem cum traiesc oamenii, sa vedem adevarata Indie. Ca sa fie si mai palpitant (stati jos aici), cu mult curaj dar si cu morcovul de rigoare ( avand multa experienta in Turcia, facand o scurta vizita si prin spitalele lor), am acceptat sa mergem acasa la o familie indiana, sotia sa ne gateasca, timp in care eu sa privesc si sa invat, ca apoi sa mancam cu totii. Nu de alta, dar cum altfel am putea sa descoperim adevarata Indie? Zis si facut! 🙂

IMG_9576

Inainte de asta ar trebui sa va spun pe scurt cum e India, in general. Stiti cartierele alea de tigani, mizere si in acelasi timp colorate care se gasesc pe la noi? Ei bine fratilor, asta este India ( neturistica)in toata splendoarea ei, ca sa nu zic in toata duhoarea ei. Porci, vaci, pasari, camile, caini,maimute, indieni, toti stau claie peste gramada pe un strat mare si pufos de… gunooooooi!!! Pentru ei este ceva normal, putini dintre ei stiu ce e aia o pubela, si daca vezi vreo una, aia e pe post de décor in maldarul de gunoaie. La ei totul se petrece in strada, de la dush pana la aruncatul deseurilor. Apropo de asta, deviind putin, trebuie sa va spun cea mai tare intrebare adresata unui Indian (autorul fiind Radu) :)))) “Unde as putea sa arunc acest pet?” La care indianul fastacit, uitandu-se in jurul lui, luand sticla de plastic zice: ” O punem aici pe bordura, sigur are cineva nevoie de ea” :)))))

Revenind, asadar, mergem sa facem o mica recunoastere sa vedem si noi cum arata locul unde urmeaza sa mancam. Planul e sa bem un ceai, pentru moment, sa ne acomodam cu ideea. Fotografiile oricum vorbesc de la sine, asadar nu prea are rost sa va descriu cum arata casa. Mica, tip vagon, ciment pe jos, umezeala, aveau chiar si un copac mare crescut intr-un soi de curticica in interiorul casei.

Am urcat pe terasa unde am fost serviti cu binecunoscutul ceai Masala. Cu acesta ocazie am si invatat cum se prepara, adica am fost invitata in bucatarie si invatata pas cu pas. Foarte bun ceaiul! Dupa ce facem o mica plimbare pentru a surpinde cateva cadre cu oamenii de p’acilisa, ne intoarcem sa gatim.

Oh, my Goooood!!! Ma gandesc numai la stomacul meu, cand stiu unde va fi preparata mancarea, deja incepe sa riposteze. Parca nu imi mai doresc aceasta experienta Sa il refuzam sau sa continuam? Gazda noastra pare manata de cele mai bune intentii…chiar daca le lasam 1000 de rupii pentru asta, sa nu credeti ca va invita vreun indian in casa lui sa iei masa fara sa scoti niste bani. Nu am dat de niciul pana acum si nici ca as simti vreo pornire de generozitate din partea lor. Impinsi parca de curiozitate, lectia incepe. Se va gati o supa de linte, niste mancare cu bame, orez si lipie traditionala chapatti, asta dupa ce am sustinut ca suntem vegetarieni (recunosc ca de cand am plecat de acasa nu am mai mancat carne, nu de alta, dar am vazut cam pe unde sunt crescute “animalurile” si ce mananca ele, cam ce e prin jurul casei, adica gunoi!!). Ne-am gandit ca, pana la urma, totul ar trebui sa fie safe, atata timp cat ce se gatea era trecut prin foc. Ne-am incumetat si am gustat din supa de linte care chiar nu era rea.

Trecem la chapatti. He, heee, pana aici a fost!!! Dragii mei, sa vedeti aici si sa ne intelegeti de ce brusc si dintr-o data a sunat telefonul. S-a ivit o maaaare urgenta care nu suporta nicio secunda amanare, musai trebuia sa ne intoarcem la hotel.
Totul parea OK, pana cand doamna si-a bagat manutele ei in faina, asta dupa ce acele manute ale ei se jucau cu degetelele de la picioare, cand statea cu noi la ceai. Pe aici, obiceiul este ca oamenii sa mearga desculti, doar e cald, deci mersul cu picioarele goale pe strada unde se caca toate animalele si pe unde se scurg toate zoaiele,

este considerat ceva firesc. Ca sa nu mai zic de spalatul pe maini care nu pare sa fie printre traditiile locale. Pentru a completa tabloul, cel mai folosit obiect de menaj al casei era o buleandra care era folosita la sters masa, la sters oalele si la invartit lipia in tigaie. De ce nu, multifunctional! Priveam disperati unul la altul, intrebandu-ne cum sa facem sa ne sustragem, fara a arata disperarea noastra!
Reusit-am sa plecam! Nu prea a inteles femeia ce se intampla, dar ne-am scuzat politicos si ne-am uschit spre hotel.
Cand e vorba de mancare si de posibilele efecte ulterioare, renunt la orice experienta exotica.
Apropo de toata acesta intamplare, mi-am adus aminte de ce scria Mihai Barbu in cartea sa ” Vand Kilometri – Mihai Barbu” despre aventurile lui in desertul mongol, pentru asta ar trebui sa te felicit, draga Mihai, ai avut curaj!

Urmeaza galeria foto.