Lumina de toamna cu ciuperci

Lumina de toamna cu ciuperci

Vreme de toamnă, umedă, cețoasă și mohorâtă. Ai zice că e sfârșitul lunii noiembrie, când, de fapt, abia dacă e mijlocul lui octombrie. Am părăsit asfaltul și ne-am pierdut într-un nor care s-a hotărât astăzi să nu se ridice de pe munte. Urcăm spre Tabla Buții, o trecătoare pe unde, cu secole în urmă, se trecea din Transilvania în Țara Românească.

Tabla-Butii-25

Tabla-Butii-23

Deja regretăm că ne-am pornit la drum, cu așa o vreme. Parcă înotăm în lapte cu ceața asta.

 

Tabla-Butii-1

Pădurea m-a fascinat mereu, poate și pentru că am crescut la oraș și nu am prea avut tangențe cu ea.

Tabla-Butii-3

Toamna își agață perlele pe frânghii invizibile.

Tabla-Butii-4

Capcana pentru rouă

Tabla-Butii-5

Maestrul țesător

Tabla-Butii-2

Gemenele

Tabla-Butii-22

Tabla-Butii-24

Raza de soare

O singură rază de soare străbate norii și desișul pădurii de brad si ajunge pe o buturugă. Unde, firește, o asteaptă o pătură de mușchi.

Tabla-Butii-26

Tabla-Butii-27

Părăsim pădurea și ne încolăcim odată cu drumul, pe munte. Deodată peisajul se schimbă brusc: ieșim din nor și totul in jur prinde culoare. Cerul e de un albastru ireal. Pădurea face parada modei cu colecția de toamnă. Vedem sub noi norul din care am ieșit.

Tabla-Butii-10

Tabla-Butii-9

Tabla-Butii-30

Tabla-Butii-31

Tabla-Butii-29

Drumul nu e tocmai iertător. Urcă brusc, coboară abrupt, virează din scurt, e acoperit ba cu noroi ba cu bolovani ascuțiți. Asta cand nu e mâncat de ape și se cască amenințător, gata să inghită orice mașină. De asta nici nu prea urca multă lume. E mai simplu cu un grătărel pe Valea Prahovei. Ce rost are sa smulgi amortizoarele din prinderi când poți merge sa te bucuri de un mic și-o bere la o cârciumă sau la o pensiune. Că tot veni vorba de pensiuni, nu e niciuna prin zona asta. Deci la ce bun sa mai bați atâta amar de distanță?

Pentru unii care au, totuși, pasiuni ciudate, vor sa mai vada si zone fara PET-uri si urme de grătar, Tabla Buții merită efortul.

Tabla-Butii-11

 

Tabla-Butii-6

Tabla-Butii-8

Cînd drumul începe să coboare, trecem pe lângă niște ruine ale unei structuri din beton și ajungem la Cimitirul Eroilor. Mărturie tăcută a luptelor purtate aici în primul Război Mondial, cimitirul e bine îngrijit și străjuit de brazi.

Tabla-Butii-12

Tabla-Butii-32

Ne strecurăm printre ruinele unor ziduri vechi, de cetate, fosta fortificație a vămii, care străjuia pe vremuri acest traseu, și începem coborârea. Mașina se opintește cu greu, scrâșnind din toate închieturile. Partea asta a muntelui e mereu umbrită, nu se usucă noroiul niciodată. Șleaurile au pe alocuri chiar și jumatate de metru adâncime, suficient pentru a pune probleme serioase oricărui șofer temerar. Noroiul veșnic ud te ghidează cum vrea el, dar mereu către șanț. De aici si porecla pe care o are porțiunea asta de drum: “Toboganul cu noroi”.

Tabla-Butii-19

Odată intrat în horă, trebuie să joci. Până la urmă reușim să strabatem porțiunea dificilă. Cele mai lungi 5 minute din drumul asta s-au incheiat cu bine. 🙂

Mai jos peisajul s-a schimbat din nou. Pădurea de brad a dispărut și a apărut în locul ei pădurea de foioase. Și ciupercile. Ciuperci care arată ca în povești, cu pălării roșii și buline albe. Îți vine să le mănânci de frumoase ce sunt, dar cel mai probabil n-ai mai ajunge nici măcar până la spital. Culorile astea de obicei te anunță că e mai bine să stai departe.

Tabla-Butii-18

Tabla-Butii-17

Tabla-Butii-16

Tabla-Butii-14

Tabla-Butii-15  Tabla-Butii-13

Părăsim pădurea și coborâm spre civilizație. Mă rog, spre drumurile asfaltate, mai bine zis. Nu înainte de a saluta un locuitor al pădurii, ieșit devreme din adăpostul lui.

Tabla-Butii-33