Blaj si puiul de Gostat

Blaj si puiul de Gostat

Dupa ziua petrecuta in Craiova ne asteapta drum lung. Mergem pana la Slatina, trecem pe la batranul bragagiu, iar apoi continuam in sus pe Olt pana la Ramnicu Valcea. Spre seara ocolim Sibiul pe autostrada de centura si ne indreptam spre Medias. Drumul de la Sibiu la Medias e perfect. Asfaltul inca negru, semn ca a fost refacut recent, te imbie la viteza. La fel de recente sunt insa si semnele de limitare a vitezei la 30 km/h. Halal!

Deja e bezna deplina cand ajungem la Bazna. Bazna Bai, mai precis. Statiune balneara. Am facut o rezervare pe net la o pensiune de aici cu un nume cu rezonanta germana: Bassen Pension. Ora e destul de tarzie cand batem la poarta pensiunii. Ne intampina o doamna blonda cu ochi albastri care ne explica cu aplomb care e rostul lucrurilor la ei in pensiune. Foarte strict: micul dejun incepe la 8:30, dar se poate servi si mai devreme daca vrem. Si se termina “la ultimul client”. O ordine nemteasca si niste oameni de nota zece. Nu apucam sa vedem foarte bine zona, intucat ne-am grabit sa plecam destul de devreme, insa avem un motiv in plus sa mai trecem pe acolo. Tot ce a tinut de cazare a fost fara cusur.

image

Tinta noastra astazi este castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Balta. Drumul e bine semnalizat, cu toate ca localitatea e o amarata de comuna din Podisul Tarnavelor. Mult mai celebra este, cred, localitatea vecina: Jidvei. De altfel se pare ca acest castel, Bethlen Haller, apartine tot patronului cramelor Jidvei. Dupa o bucata de drum asfaltat si relativ practicabil o curba la dreapta pare sa dilueze asfaltul si lasa loc unui poligon de testare pentru tancuri. Sau asa ceva. Niste utilaje sapa de zor pe marginea drumului. Sperante exista. Inaintam incet inca o bucata de drum si apoi reintram pe asfalt pana la Cetatea de Balta.

image

Oarecum neinspirata vizita noastra in Vinerea Mare. Proprietarul castelului e plecat si iarasi avem ca interlocutor un paznic cu ordine clare: pe aici nu se trece. Dupa experienta din Craiova stiu ca orice insistente ar fi inutile.

image

image

Fotografiile le facem, nu fara a ne invarti putin in cautarea unui drum, de pe un deal din apropiere. Ma fascineaza tractoarele pe langa care trecem. Chiar se munceste aici.

image

Iesim din Cetatea de Balta pe niste drumuri pitoresti, prin cartierul etniei colocuitoare. Decorurile din ferestre spun ele insele povestea.

image

Drumul judetean din Cetatea de Balta ne conduce pana la intrarea in Blaj.

Image-4

Pentru cei din generatia mea, cam ultima cu amintiri din copilarie de pe vremea comunismului, puiul de Gostat era celebru. De obicei invizibil, aproape ca un mit, perfect comparabil cu Mos Craciun si Iepurasul de Pasti, puiul de Gostat era ca o umbra, mic, pricajit si foarte rar disponibil in magazinele comertului de stat.

Doar douazeci si cinci de ani dupa prabusirea Gostatului, in plin centrul Municipiului Blaj, la doi pasi de Castelul Mitropolitan (!) – incep sa am unele sensibilitati legate de mitropolii si mitropoliti dupa povestea de aici – gasim un magazin pe care troneaza mare firma “GOSTAT”.

Image-5

Image-1-2

Altminteri centrul Blajului e splendid. Are chiar si oua in copaci, data fiind apropierea Pastelui.

Image-1
Celebrul Castel Mitropolitan din Blaj.

Image-2

Image-3

Evitam drumurile principale si intram in Apuseni pe niste drumuri judetene. In general drumurile judetene ar trebui sa fie asfaltate. In general. Aici regula pare sa fie ca doar primii 20-25 de kilometri sa fie asfaltati, apoi e la noroc. Trecem iarasi prin niste sate uitate de timp. Curentul electric si farfuria de satelit par a fi singurele avantaje ale lumii moderne. Pe ici pe colo mai zace cate un petic de zapada. E doar mijlocul lunii aprilie, aici e normal.
image

O comunitate cu un aer patriarhal se desfasoara in lungul drumului dupa Cheile Intregalde. Casute vechi de o suta de ani, grajduri cu acoperis de paie si batrani cu figuri bonome te fac parca sa intelegi ca acel drum nu trebuie parcurs in graba.

image

image

image

Dupa 16 km facuti in mai bine de o ora ne reintalnim cu asfaltul si ritmul devine, din nou, accelerat. Ajungem in Abrud si avem o tinta clara. Tanti Livia va face iarasi pita in ziua urmatoare, iar Mosu’ o sa depene din nou amintiri din vremea razboiului. De cand asteptam sa facem Pastele in Apuseni.

Image-7

Image-8