Colturi de lume fara timp

Colturi de lume fara timp

Timp. Ore fixe. Ne trezim la 5:30. Ne grabim. La 6:30 TREBUIE sa fim la Piata Unirii. La 9:00 TREBUIE sa fim la Turnu Magurele. Totul decurge conform unui program clar. Avem TIMP sa facem o pauza, dar scurta. Asa au fost, in mare, ultimele saptamani. Presiune, termene scurte, ore fixe, lume grabita. Totul tine de timp.

Ritmul asta se opreste, insa, azi la ora 12. De acum nu mai stim cat e ceasul. De fapt nu ne mai intereseaza. A inceput oficial primavara. Mergem in lungul Dunarii, pomii sunt infloriti, iar lumea pe care o parcurgem parca a incremenit in eternitate. Peisajele sunt statice, oamenii nu se grabesc nicaieri. Aici timpul a murit.

Din Turnu Magurele evadam spre orasul Corabia. Pe strazi e pustiu. O batrana isi aranjeaza un snop de maturi si se asaza comod sa astepte un autobuz. La o aruncatura de bat mai incolo Hotelul Imparatul Traian pare ca nu a mai gazduit vreun calator inca de pe vremea susnumitului. Usa ii este, insa, deschisa, cu o perseverenta demna de o cauza mai buna.

Image-3718

Hotelul Imparatul Traian, din Corabia.

Image-3660

Case splendide, martori tacuti ai unei perioade de prosperitate din alt veac, asteapta decrepite o cotitura favorabila a istoriei.

Image-3664

Urmeaza, in ordinea importantei pe traseul nostru, orasul Dabuleni. N-am nimerit in perioada recoltei de pepeni, care il face celebru, asa ca admiram multe usi inchise. Si o librarie. Scenele au o grafica uluitoare. Aproape ca poti sa pipai textura imaginii si sa simti mirosul invechit al balamalelor ruginite.

 

Image-3668

 

Image-3671

 

Image-3674

 

Image-3677

Image-3679

 

Image-3685

 

Image-3686

Se perinda rand pe rand sate, comune si mici orase ancorate in aceeasi nemiscare. In satul Bistret descoperim ghiseul postal intr-o ruina de o frumusete neverosimila. Decoratiile baroce si patina autentica a uneia dintre cladirile-simbol din satul unui secol trecut compun un tablou suprarealist.

Image-3691

 

Image-3692

Ultimul pe ziua de astazi, in satul Negoi, putin inainte de Calafat, ne opreste privirile un conac impunator. Acoperisul si scarile i s-au prabusit, peretii inca se mentin intr-un echilibru fragil, iar ornamentele care inca se pastreaza dau masura unei glorii apuse. Totul in jur pare sa se scufunde in pamantul negru si bogat al Olteniei. Incet. Timpul aici nu se grabeste.
 

Image-3701

 

Image-3709

 

Image-3713