Letea. O padure pe dune de nisip.

Letea. O padure pe dune de nisip.

In Delta, drumurile sunt rare, putine si prafuite. Pe cale de consecinta nici masini nu sunt foarte multe. “Strazile” Deltei sunt canalele. Marginite de stuf, cu denumiri hazlii – “Barbosu’ “, sau, uneori de-a dreptul degradante – “Imputita”, canalele reprezinta “autostrazile” Deltei. Localnicii le cunosc cu ochii inchisi. Stiu pe unde se poate merge cu motorul in plin si pe unde trebuie ridicat motorul si tras la rame.

Image-32

Canalele principale, pe unde curentul Dunarii e puternic, sunt maloase si cu apa tulbure. “Granita” dintre canalele principale si cele secundare este delimitata exact si absolut spectaculoasa: de la apa tulbure se face brusc trecerea catre o apa perfect cristalina, unde fundul se vede ca in palma, constituind un fel de muzeu viu. Toate plantele si vietatile se vad in spatele acestei vitrine. Este prima zi de vara, 1 iunie, si in Delta inca e o primavara tarzie. Nuferii sunt infloriti pe canale, oferind o perspectiva de zile mari. Peste tot, pe apa, sub apa si pe maluri natura fosneste de viata.

Image-1

Image-30

Image-31

Image-3

Image-2

Image-90

Image-4

Pana si vacile s-au adaptat la viata in Delta. Cum iarba e marfa rara pe aici, s-a facut trecerea la pascut stuf. Ieftin si ecologic.

Image-89

Mihai, gazda noastra, carmeste barca de pe un canal pe altul cu siguranta cu care ar merge un sofer de autobuz pe bulevardele bucurestene. Vrem sa vedem Padurea Letea, dar drumul cu barca de la Sulina pana la Letea se opreste de fapt in Cardon, un catun care mai numara doar 15-20 de suflete. Comuna de care apartine satul Cardon este C.A. Rosetti, iar ca sa ajungem la padure trebuie sa trecem prin resedinta de comuna, satul C.A. Rosetti. Oarecum surprinzator, satul asta e singurul din toata Delta care nu are acces la apa. Asa ca, pentru a ne continua drumul, trebuie sa apelam la o masina. Un prieten de-al lui Mihai ne preia intr-un Mitsubishi de teren, cu volan pe dreapta. Masina a fost adusa aici acum 5-6 ani, timp in care a parcurs vreo 80 de mii de kilometri si a plimbat mii de turisti si zeci de personalitati pe drumurile desfundate ale Deltei. Raman uimit de fiabilitatea ei, avand in vedere ca service-uri prin Delta n-am vazut, si orice aprovizionare cu piese si consumabile pare o utopie. Razand pe sub mustati, soferul ne spune ca aici trebuie sa te “descurci”, iar cea mai simpla solutie pare a fi celebra reparatie cu sarma. Ca doar sarma se gaseste oriunde.

Image-91

Distanta e scurta si cu toate ca drumul e denivelat si soferul merge incet, sa menajeze masina, ajungem la padurea Letea in vreun sfert de ceas. Pe drum zarim in departare caii salbatici, care au fost in centrul scandalului iscat acum 2-3 ani de niste organizatii de protectie a animalelor. Aflam ca, de fapt, nu s-a mai intamplat nimic, ONG-urile au primit niste fonduri pe care le-au tocat fericite, iar de intreprins vreo actiune reala, ioc! Caii sunt bine mersi, s-au inmultit, si nu ii deranjeaza nimeni. De stat la poza nu prea stau, dar e de inteles: soarele te topeste, iar taunii nu iarta nimic. Nici macar pe noi.

Image-49

Image-48

Image-47

Image-46
Padurea Letea e “construita” doar pe nisip. Din cunostintele mele e singurul loc din tara unde stejarii si frasinii s-au adaptat sa traiasca pe nisip. Este, de altfel, si singurul loc din lume, in afara de tropice, unde se gasesc liane in copaci. Aparitia lor aici e oarecum bizara, insa ar proveni, pare-se, din semintele carate de pasari migratoare, iar climatul prielnic din padurea Letea le-a favorizat raspandirea. Peisajul e halucinant de frumos: dune de nisip ca intr-un desert, acoperite pe alocuri cu palcuri de copaci si vegetatie joasa, se intind cat vezi cu ochii.

Image-42

Image-41

Image-39

Image-40

Image-38

Image-37

Image-7
Doi pasi mai incolo, peisajul se schimba dramatic: padurea din desert e inundata. Dunarea creste periodic si inunda padurea. Apa balteste aproape pe tot parcursul anului, facand ca ochiurile de apa din padure sa fie pline cu peste. In consecinta, pescarii din zona intind uneori plase de pescuit, chiar in padure. Ce mi se pare incredibil este tranzitia de la microclimatul de desert, unde caldura radiaza de sus in jos si de jos in sus, la microclimatul padurii inundate, unde e umed si racoare, toate astea in nici 20 de metri.

Image-36

Image-35

Image-34

Image-43

Image-97

Image-95

Image-94

Image-93

Image-98

Parasim padurea, nu fara a ne intalni cu alte grupuri de turisti, predominant straini. Cu toate ca satele Deltei sunt din ce in ce mai pustii, putinii localnici ramasi dau dovada de resurse nebanuite si de ingeniozitate mai ales cand vine vorba de mijloacele de transport. Ce Mercedes? Ce Ford sau Jeep? Fabrica de masini din curtea unui localnic al satului C.A. Rosetti se prezinta cu un model perfect adaptat turismului in Delta. Trocariciul din imagine poate sa care un numar nespecificat de turisti, traverseaza zone aride sau inundate deopotriva, cu incarcatura mare, avand ca dotari de siguranta si confort un umbrar verde si bancute de lemn legate cu sfoara. Tehnologie spatiala! Este de mentionat ca nu e singurul vehicol de acest tip, fabricantul avand cel putin inca doua prototipuri aflate in diverse stadii de functionare.

Image-44

Image-45

Ne indreptam spre Sfistofca, satul rusilor lipoveni. In episodul viitor.

Image-99