In Vestul Salbatic. Din Spania.

In Vestul Salbatic. Din Spania.

Daca anul trecut pe vremea asta eram prin Sicilia, pe urmele lui Francis Ford Coppola, prin locurile pe unde s-au filmat scene din Nasul (The Godfather), anul asta ne gasim iarasi prin niste coclauri umblati doar de stelele de cinema. De data asta am nimerit in Vestul Salbatic. Bine, nu in America, ci pe coasta Spaniei, intr-un loc pe care producatorii de western-uri l-au gasit acum 40-50 de ani ca fiind ideal sa faca un film a carui actiune se petrece in desertul mexican.

Vestul-Salbatic-41

Vestul-Salbatic-40

Vestul-Salbatic-39

Vestul-Salbatic-38

Vestul-Salbatic-37

Vestul-Salbatic-36

Vestul-Salbatic-34

Vestul-Salbatic-33

Vestul-Salbatic-32

Vestul-Salbatic-31

Satul se numeste Los Albaricoques si pe aici s-a vanturat Clint Eastwood suficient de mult incat localnicii sa boteze o strada in cinstea lui. De altfel, pe strada aia cred ca s-au petrecut 70% din scenele cu impuscaturi din filmele western cunoscute (A Fistful of Dollars, For a Few Dollars More, si, probabil unul dintre cele mai bune The Good, The Bad and The Ugly), iar stilul italo-western a luat un avant extraordinar aici. Ca o nota personala as vrea sa remarc ca tot satul are cam 200-300 de locuitori, asadar strada aia poate fi considerata ditamai bulevardul pentru ei. Cealalta strada, pardon, bulevard, poarta numele “colegului” lui Clint Eastwood, si anume Lee Van Cleef.

Vestul-Salbatic-35

Vestul-Salbatic-29

Vestul-Salbatic-11

Vestul-Salbatic-30

In zilele noastre satul s-a dezvoltat. Adica are curent electric si panouri solare. Si Internet wi fi. Nu prea mai seamana cu adunatura de case de acum 50 de ani, unde oamenii traiau ca in Evul Mediu. Totusi, celebritatea nu i-a orbit pe locuitori ci doar a asezat satul pe harta ca destinatie turistica pentru curiosi. Singurul hotel/restaurant (!?) din sat, unde de altfel am si stat peste noapte, este foarte accesibil ca pret, de o curatenie maniacala, iar la restaurant ne-a servit un compatriot de-al nostru din Slobozia, care a fost extrem de amabil si care lucreaza acolo de 11 ani. Ah, si mancarea a fost excelenta! Am mancat salmorejo – e un fel de gazpacho, dar cu bucatele de jamon si ou fiert puse deasupra – plus o supa de fructe de mare si am baut un lichior traditional, foarte aromat, obtinut dintr-un fel de cactus. Ma rog, fac si ei tuica lor cu ce au pe acasa. Mai ales ca n-a mai plouat de 4 ani pe meleagurile astea, asa ca nu poti sa fii foarte pretentios. Ah, si am mai gasit ceva: dulceata de tomate. Le zic tomate, si nu rosii, pentru ca sunt verzi, nu rosii, desi sunt coapte. Si sunt acre, asa ca s-au gandit baietii astia ca sunt numai bune pentru o dulceata, ceva.

Vestul-Salbatic-15

In rest, dupa cautari indelungate, am reusit sa gasesc si primul drum neasfaltat din Spania. Bine, al doilea, ca primul a fost ala spre plaje. Dar asta e prin munti. Si poti sa juri ca esti la Rosia Montana. Au si mine pe aici. Mine de aur, nu mine de razboi. Si toate sunt parasite.

Vestul-Salbatic-12

Vestul-Salbatic-23

Vestul-Salbatic-22

Vestul-Salbatic-20

Vestul-Salbatic-21

Vestul-Salbatic-19

Vestul-Salbatic-18

Vestul-Salbatic-17

Vestul-Salbatic-16

Vestul-Salbatic-24

Tot urcand si coborand ne apropiem de coasta si perspectivele care se deschid deasupra unor sate razlete sunt incredibile. Pamantul e rosu, casele albe si din loc in loc sunt pete verzi.

Vestul-Salbatic-14

Vestul-Salbatic-13

Vestul-Salbatic-26

Vestul-Salbatic-25

Din loc in loc, presarate pe camp sunt niste iglu-uri albe, ciudate, zidite din piatra si inchise cu un grilaj cu zabrele. De fapt, in cultura locului, se pare ca sunt niste constructii esentiale. Se numesc aljibe si sunt rudele mai sarace ale celebrelor cisternas romane. Sunt rezervoare subterane in care se inmagazineaza apa de ploaie, atat de rara prin zona asta.

Vestul-Salbatic-42
Dupa ce vezi o asemenea grija in conservarea si consumul dramuit al apei, parca nu-ti mai vine sa te plangi ca plouat mult in luna iunie in Romania, nu?