Farmecul Padurii.

Farmecul Padurii.

Farmecul Padurii este o pensiune. Nu e o pensiune oarecare, pentru noi e una de suflet. Totul a inceput cand, intr-un tur al tarii facut anul trecut, in zona Piatra Neamt n-am gasit cazare. Nicaieri. Am nimerit intr-una dintre acele mini-vacante cu iz religios, care eventual mai fac si o punte peste weekend, de iese de un miniconcediu de patru zile. Sfanta Maria cred ca era, nu-mi amintesc exact. Ideea e ca, in Moldova, nu prea te pui cu sarbatorile astea cu hram, cu moaste, cu biserici. Tot poporul era plecat de acasa te miri pe unde, iar cazarile pe care noi le rezervam in ultimul moment in functie de unde ne gaseam, lipseau cu desavarsire. In plus, de undeva din departare bubuia ceva, ritmic.

Am facut tot ce am stiut: da-i cu Booking, da-i cu AirBNB, da-i cu infopensiuni, tot tacamul. Nimic. Bine, avem solutie de avarie: ne-am luat cort, saci de dormit, tot ce trebuie. Valentina, insarcinata cam in luna a cincea ofteaza dar nu se impotriveste. Pana la urma e august, afara e cald, avem de toate. Cautam un camping si gasim singurul camping din Piatra Neamt. Orbecaim prin noapte si, pe masura ce ne apropiem de campingul care e simultan si strand, bubuiturile se intetesc si cresc in volum. Cand intram pe poarta campingului ni se comunica prin semne, ca de auzit nu te puteai auzi cu nimeni, ca putem sa ne punem cortul unde vrem, dar bubuiala o sa tina toata noaptea, ca e mare concert de Sf. Maria. Ah, si costa 40 de lei de masina, 15 lei de cort si 10 lei de persoana, adica aproape cat la o pensiune decenta.

Renuntam, zic, chiar n-are rost. Mai bine campam in padure sau dormim in masina. Intr-o ultima incercare de cautat pe net, dupa ce sunam la vreo 5-6 pensiuni si primim acelasi raspuns (n-avem, totul e plin) la ultimul telefon raspunde o voce placuta. Nici ei n-au camere, totusi, dar interlocutorul chiar isi exprima o parere de rau in loc sa inchida sec. Eu plusez: bun, camere n-aveti, dar un loc sa punem cortul am gasi? Dom’le e mai complicat, sunt ceva masini parcate in curte, nu e tocmai drept, dar hai, sa nu va lasam noaptea pe drumuri, veniti si gasim loc de cort. Locul nu e chiar la strada principala, asa ca vocea placuta din telefon ma ghideaza pana ajungem la poarta. Ne intampina doi tineri cam de varsta noastra, Bogdan si Roxana. Pensiunea e chiar la marginea padurii, la cativa kilometri de Piatra Neamt. La lumina farurilor incercam sa vedem unde ar fi un loc de cort, dar nu apucam. Gazdele o vad pe Valentina insarcinata si atat le trebuie: Nici vorba sa puneti cortul. Va dam camera noastra, o sa dormiti acolo si noi ne punem niste saltele intr-o debara. Incercam sa refuzam, le spunem ca suntem fericiti ca am gasit un loc unde sa putem sta in liniste, ca avem tot ce ne trebuie sa dormim bine in cort… Nimic! Sunt de neinduplecat. O sa dormim in camera lor.

A doua zi, cand ne-am trezit, am realizat si unde ne aflam. In Paradis. Exact de acolo incepe Paradisul, doar ca era noapte cand am ajuns noi si nu il zarisem. De altfel, daca tot am abuzat de bunatatea oamenilor, am hotarat sa mai stam o noapte, pentru ca uite asa.

Si ca sa profitam si de zona am luat-o pe Roxana cu noi si ne-am urcat toooocmai intr-un varf de Ceahlau, de unde ne-am intors cu zmeura si ciuperci de padure. Iar ciupercile pane si tocanita de ciuperci facuta la ceaun in seara aia au fost absolut istorice. Zmeura, din pacate, n-a supravietuit drumului inapoi pana la pensiune.  Cel mai greu ne-a fost sa plecam de acolo, de la Pensiunea Farmecul Padurii. Si cum eu nu sunt blogger si nici nu scriu advertoriale, pot doar sa spun ca locul e splendid. Asa ca daca vreti sa va faceti un concediu frumos in zona, cautati Pensiunea Farmecul Padurii.

Acum vine intrebarea: bun, si de ce scriu eu asta toooocmai la un an de cand s-au intamplat evenimentele? Pai pentru ca anul asta ne-am intors ca sa vada si copilul cum arata un paradis terestru. Nu stim exact cat a inteles, dar sigur o sa mai venim cu el, pana ii intra bine in cap.

Extrem de emotionanta a fost si intalnirea cu ceaunul, asa ca am zis sa refacem niste experimente culinare.

De altfel, cand ajung in locul acela, cel mai greu imi e sa scot aparatul si sa fac poze, ca ma cuprinde o stare de bine si nu vreau sa o intrerup nicicum. Noroc ca a facut Valentina niste poze cu telefonul.

Bogdan pazeste focul sa nu se stinga.

 

Manastirea Bistrita, vazuta de pe culmile Ceahlaului.

Nota: nu va apucati sa culegeti ciuperci de padure, daca nu sunteti ABSOLUT siguri pe ceea ce faceti. Sunt ciuperci otravitoare care seamana foarte mult cu cele comestibile si doar un ochi avizat poate face diferenta. In principiu daca mancati ceva ce nu cunoasteti si apoi muriti, se cheama “selectie naturala”.

Nota2: cand mergeti pe munte echipati-va corespunzator. Puteti sa fugiti mult mai bine de urs atunci cand sunteti in bocanci fata de atunci cand sunteti in pantofi cu toc sau slapi. Tot selectie naturala se numeste si asta.